Cand fetita mea avea vreo 4-5 ani, avea un obicei tare nostim: isi punea pe ea toate clamele, bratarile, margele si ce mai gasea ea (care arata cat de cat decorativ si mai ales stralucitor), si asa “impodobita” uneori, voia sa plecam in oras. Cum sa-i spui unui copil de varsta ei sa mai lase cateva “podoabe” acasa, fara sa o descurajezi si sa-i tai elanul creator, mai ales ca era tare hotarata la acea varsta? 😊
Alteori, incerca sa-si creeze propriile haine. Odata a imbracat trei fuste si asa a plecat la gradinita. A prins momentul cand eram plecata din localitate si nu a mai ezitat cu “impodobirea”.
Am incercat diverse abordari, pana cand mi-a venit in minte o imagine: pomul de Craciun.
I-am zis ca asa decorata, parca ar fi un pom de Craciun care iese pe strada si lumea nu mai are posibilitatea sa o vada pe ea, de atatea ornamente. Povestea a tinut si, usor, usor a inceput sa mai dea jos din multimea de podoabe.
A-ti reduce optiunile din care sa alegi poate fi un lucru destul de dificil de facut si uneori, contraintuitiv si pentru cei mari. Este seductia posibilitatilor care te vrajeste precum sirenele vrajeau marinarii. Si la fel ca in cazul marinarilor, e de rau augur, pentru ca prea multe optiuni duc la ceea ce se numeste “the paradox of choice” – cand ai prea multe alegeri, te blochezi si nu mai faci nimic.
Am vazut in diverse domenii, ca aceasta greseala o fac de obicei incepatorii. In design, indentifici fara greutate un incepator, pentru ca nu poate renunta la idei. Le iubeste prea mult si le vrea pe toate acolo, in proiectul lui.
Cel care a trecut de nivelul de incepator, stie ca pentru a crea un impact mare trebuie sa renunte la o parte din multitudinea de idei, si sa se focalizeze pe una, doua idei principale, si sa le rafineze. Unii oameni aleg sa ramana la stadiul de incepator toata viata. (Desi au multi ani de activitate, nivelul ramane de incepator)
A te concentra pe o directie doar, poate fi dureros. Si contraintuitiv. Cum sa cresti impactul renuntand? Cu asta ma confrunt acum, intr-un domeniu in care sunt incepatoare: marketing si crearea mesajelor de marketing. De exemplu: Mi s-a spus ca ingustarea audientei duce de fapt, la atragerea celor interesati. Un incepator, asa cum sunt si eu tentata sa fac, uneori, in marketing, ar vrea sa ajunga la tot globul deodata 
))
“In mintea incepatorului exista nenumarate posibilitati; in mintea expertului doar cateva” Shunryu Suzuki
Munca cea mai grea e sa tai din optiuni. Este asa cum spune Dan Sullivan “Decision means to kill other alternatives” – A decide inseamna a omora alternativele. Pai cum sa le omori? Te strange la inima!
Richard Feenstra are un articol in care explica ca insasi etimologia cuvantului “a decide”, in Latina semnifica a ucide, a inlatura, a taia (articolul in engleza il gasesti aici)
Multa vreme am pierdut timpul pentru ca nu puteam sa ma focalizez pe o singura directie. Ma durea renuntarea la optiuni si nu voiam sa iau o decizie prin care sa aleg o singura cale.
Din start, lasam prea multe optiuni pe masa, (ca in exemplul fetei mele care-si lua 3 fuste foarte colorate pe ea) ceea ce ducea la o lipsa de unitate, o faramitare – multe idei ramase intr-un stadiu incipient. Ca o sarcina care se opreste din evolutie.
Pana la urma alegerea unei optiuni se reduce la a inlatura/omora alternativele sau a omora proiectul.
Am gasit cateva beneficii care ma ajuta sa renunt mai usor la euforia creata de multitudinea de posibile realitati (daca esti ca mine si iti place sa incepi lucruri noi, intelegi ce vreau sa spun)
Resursele sunt uneori limitate (o zi are doar 24 de ore) si o focalizare pe ceea ce conteaza cu adevarat poate face minuni.
- Cand am hotarat pe ce directie merg, nu mai am inima impartita, stiu ce urmaresc, exista mai putina confuzie
- Pastrarea celei mai importante optiuni ma ajuta sa amplific si sa creez avant (momentum) mai usor
- Exersarea in a da la o parte ce conteaza mai putin, ma ajuta sa devin mai priceputa in prioritizare. Majoritatea oamenilor raman prinsi in Matricea lui Eisenhower (sau Diagrama prioritatilor)
Dincolo de instrumentele, care ne pot ajuta sa devenim mai eficienti in ce facem, imi place sa gasesc gandirea din spatele oricarui instrument.
- Ce m-ar face sa vreau o schimbare in modul in care decid si imi gestionez timpul? Care este motivul din spatele motivului?
- Ce imi aduce daca ma decid sa-mi pun pe mine toate bijuteriile cand ies, si ce imi aduce sa nu fac asta?
- Cum ma serveste oricare din aceste 2 optiuni in a obtine ceea ce-mi doresc? (Nu vad o problema ca cineva sa-si puna toata colectia de accesorii cand iese in lume.)
Aici, la un nivel mult mai profund, vad beneficiile dezvoltarii personale. A lucra cu gandirea, a intelege adevaratele motive pentru care dorim ceva, ne usureaza mult procesul decizional. In acest punct a pierde devine o arta. Ivana a inteles la 4 ani ca isi doreste sa fie vazuta ea, nu clamele si astfel, a decis sa mai lase deoparte cateva din ele.
A lasa deoparte ceva de o valoare mai mica, pentru a castiga ceva de o valoare mai mare….la asta se reduce arta de a pierde.
Te invit in grupul meu de facebook Reset Mental, unde impreuna cu alti iubitori de crestere impartasim informatii si experiente.