Cat de reprezentative sunt tiparele noastre pentru cine suntem?
Ai observat vreodata apartamente sau case goale? Locurile in care nu locuieste nimeni sunt destul de asemanatoare.
Daca ar fi sa le descrii nu ai avea nevoie de prea multe cuvinte. Geamuri, usi, pereti, camere, etc…
Ce se schimba cand vizitam o casa locuita? Poti da acelasi scaun unui numar de oameni si fiecare sa-i gaseasca alt loc in casa lor. Modul in care aleg sa-si decoreze lumea e in functie de povestile de viata pe care le poarta cu ei.
Povestile si sensul pe care le cream in noi si in jurul nostru se structureaza intr-un mod atat de silentios, incat pana si noi uitam de multe ori de aceasta latura a noastra de Creatori.
Pana cand ceva se intampla….povestile noastre ne inghit, ca razbunare ca am uitat de ele. De fapt, razbunare e impropriu spus, ele doar ies la suprafata sa manifeste creatia din interior. Se configureaza asemeni fractalilor, fiecare poveste cu structura ei, care creste ca un ghem imens din care se tricoteaza viata de fiecare zi.
Fractalii si tiparele noastre (modul in care am ales sa structuram existenta noastra) au multe in comun. Se aseamana atat prin modul de generare cat si prin structura.
Daca nu ai auzit de fractali, ei sunt foarte comuni – de fapt i-ai si intalnit, fara sa stii, insa ca se numesc astfel. Uite cateva exemple: fulgii de zapada, cristalele, lanturile montane, conopida sau broccoli, sistemul de vase sanguine si vase pulmonare, sunt doar cateva.
Arborii si ferigile sunt fractali care pot fi modelati usor pe calculator folosind un algoritm recursiv – o ramura a unui arbore sau o frunza a unei ferigi este o copie in miniatura a intregului: nu identice, dar similar. Aceasta proprietate a fractalilor se numeste autosimilaritate.
Dupa cum observi din cele cateva exemple de fractali, si natura se bazeaza pe tipare. Creatia, in cazul fractalilor, are loc prin generarea de structuri autosimilare la scari diferite sau scheme copiate de o infinitate de ori intr-un spatiu finit.
Descoperirea modului in care se structureaza a dus la multe aplicatii neasteptate in domenii diverse, de exemplu in realizarea unor antene folosite in telecomunicatii, in grafica realizata cu ajutorul calculatorului, in arta – pictura, muzica, arhitectura, peisagistica, etc..
Unde vreau sa ajung cu aceasta teorie si de ce e atat de interesanta? Daca te uiti putin la caracteristicile fractalului si la elementele unui fractal iti poti explica modul in care se creaza tiparele, pentru ca generarea unui fractal este foarte asemanatoare cu generarea unui tipar in propriile noastre structuri.
De cand ne-am nascut creierul incepe sa construiasca scheme si sa automatizeze, pentru a economisi o cantitate mare de energie , fie pentru a asigura supravietuirea fie pentru dezvoltare.
Modelele mentale pe care le ai, creeaza realitatea vietii pe care o traiesti azi. Tot ce pare similar cu ce ai stocat de-a lungul timpului va continua sa genereze structuri similare.
Fie ca vrei sa accepti sau nu, 95% din ceea ce esti pana in 35 de ani este un set de comportamente memorate, un set de reactii emotionale, credinte, perceptii, atitudini care functioneaza asemeni programului unui computer. 5% din mintea ta constienta lucreaza impotriva a 95% a ceea ce ai memorat*
Intelegi acum cam cata automatizare se aduce in structura noastra prin aceste tipare?
Pai daca lucrurile stau chiar asa, parca as vrea sa stiu mai multe despre fractalii astia! Pentru a se genera un fractal, este nevoie de 3 elemente (aceleasi elemente sunt necesare si pentru a genera un tipar)
Aceste elemente sunt: Initiatorul, Legea de constructie, si Procesul de generare.
Sa vedem modul de operare al acestora pentru a intelege cum ne alegem si noi cu diverse scheme in propria viata.
Initiatorul este o figura geometrica de la care se incepe generarea fractalului. De regula, initiatorul este o figura geometrica simpla – linie, triunghi, patrat, care, prin deformare, sau rupere se transforma in altceva, dupa o lege de constructie oarecare (numita „generator”), operatia repetandu-se de un numar infinit de ori.
Pentru a demonstra teoria ca fiecare dintre noi construim toata viata fractali, sa luam cazul in care Initiatorul, este un eveniment din viata, un incident, de importanta medie, cum ar fi, mergi in vacanta cu alti prieteni si stabiliti ca fiecare dintre voi, pe rand, sa aranjeze unde luati masa in fiecare zi.
Toata lumea e de acord, pare sa fie o idee foarte originala si care da fiecaruia dreptul sa-si exprime gusturile. Tu esti primul/prima si faci rezervare la o taverna (sa spunem ca esti in Grecia). A doua zi, alt prieten face rezervare la un restaurant de lux, unde nu prea aveti ce servi decat preparate fine dining. Avem un fapt relativ simplu.
Legea de constructie este etapa esentiala – ofera metoda de generare a fractalului.
Ea specifica ce anume se modifica la trecerea de la o iteratie la urmatoarea. Practic, in aceasta etapa se stabileste deformarea, sau ruperea, care stabileste structura ce va fi generata ulterior.
Intorcandu-ma la exemplul dat mai sus, sensul care il atribui eu evenimentului pe care il traiesc reprezinta legea de constructie. In functie de semnificatia sau sensul ales, pentru experientele mele (intotdeauna este o alegere!! fie ca o fac constient sau nu) se construieste dantelaria, povestea sau naratiunea care se va reitera in faza urmatoare. Ruptura are loc in momentul perceptiei.
Pot sa aleg sa interpretez alegerea prietenilor mei ca un mod in care ei au vrut sa-mi demonstreze ca sunt mai educati, cunoscatori, superiori…sau ceva din gama asta
Evident ca exista posibilitatea ca ei sa nu fi avut aceasta intentie, dar baza in care stabilesc sensul experientei sunt perceptiile mele. Fiecare interpretare sau sens acordat unei experiente au atasate pe “spate” o emotie.
De exemplu, interpretarea ca prietenii mei sunt superiori, ma face sa ma simt inferioara, interpretarea ca lor le place pur si simplu acest stil de viata si vor sa il impartaseasca cu prietenii lor, ma face sa ma simt ca suntem impreuna, ca o mica comunitate si facem lucrurile impreuna, apartin undeva.
In functie de interpretare, emotia atasata de ea se va conecta la o emotie anterioara de acelasi tip, si va intari perceptia care tocmai a luat nastere.
Adica, daca m-am simtit umilita si nevrednica voi stoca experienta alaturi de toate celelalte care m-au facut sa ma simt la fel si voi crea un comportament in care demonstrez ca nu merit.
Valabil si in interpretarea opusa, unde m-am simtit ca fac parte din ceva, unde mi-am adus contributia la fel ca ceilalti si eu merit la fel de mult ca ceilalti.
Procesul de generare (atat la fractali cat si in schemele construite de minte), repeta la nesfarsit aceeasi operatie dictata de legea aleasa (adica de sensul ales, in cazul oamenilor). Fiecare repetare da nastere la o noua generatie de fractali, care da nastere la o structura (tipar)
Experintele repetate in care emotia atasata este una pozitiva, imi cresc increderea, iar aceasta incredere genereaza la randul ei alte experiente similare care intaresc structura initiala.
Daca e sa ne gandim in termen de modele mentale, emotia creata de semnificatia de inferioritate, nevrednicia, neputinta, etc. se va autogenera din ce in ce mai mult, odata creata o structura. Desi contextele vor fi diferite, emotia va fi aceeasi. Avem asadar, asa cum spuneam mai sus o schema copiata la nesfarsit.
Daca ai urmarit filmul “Moneyball” poate iti mai amintesti citatul cu care incepe:
“E incredibil cat de putine stii despre jocul pe care l-ai jucat o viata”
Mickey Mantle
Cu adevarat, daca incepi sa intelegi in ce joc esti si care e miza, gandul cel mai istet care apare e ‘daca aceasta teorie e un fenomen universal, cum as putea folosi acest mod in care creez tiparele sa fie in favoarea mea?’ ‘Cum sa fac din mintea mea un aliat?’
Iti propun 2 metode prin care iti poti creste constientizarea vizavi de cele 95% de reactii emotionale memorate, scheme comportamentale, tipare de gandire..etc, pe care le aminteste Joe Dispenza
Pentru a ajunge undeva, si a face un traseu, incepi prin a pune pe harta unde esti si unde vrei sa ajungi. Una din cele mai eficiente metode de a descoperi atat punctul de plecare (cu ce scheme/tipare lucrezi) cat si cel de sosire, este procesul de coaching. Eu asa am descoperit un mod in care m-am sabotat mult timp.
Coaching-ul este una din cele mai eficiente metode prin care ajungi sa intelegi in ce joc joci. Ai ocazia sa explorezi realitatea in care te afli si ce e dincolo de interfata care o genereaza.
Orientarea, in care iti stabilesti propriile optiuni, validarea lor si evaluarea, reprezinta fiecare cate o etapa de constientizare si posibila schimbare de directie.
Descoperi ce te ajuta si apoi cum sa-ti construiesti fractalii, sau ca sa fiu mai poetica, cum sa-ti creezi povestea de success 
A doua metoda prin care poti lucra cu tine se refera strict la etapa a doua din constructia unui tipar, si anume la modul in care se altereaza, deformeaza, sensul atribuit diverselor situatii de viata. Senzorul responsabil pentru aceasta alterare este o reactie emotionala.
In aceasta sens, vei urmari emotia ca produs final dintr-o anume interactiune sau situatie. Fie ca identifici infatuare – supraestimezi ceea ce experimentezi, sau subestimare – situatie in care te pui intr-o groapa si faci comparatii neechitabile.
Odata identificata reactia emotionala si cum ai tradus mesajul – adica cum te pozitionezi viazavi de situatia in cauza – da-ti voie sa largesti aria de sensuri, pana la 15 -20.
Spre exemplu, daca prietena ta nu te-a invitat la o petrecere, gaseste 15 interpretari diferite pentru aceasta situatie, si apoi noteaza 20 de avantaje ca lucrurile s-au intamplat asa cum s-au intamplat si 20 de dezavantaje daca te-ar fi invitat.
Aceasta largire a semnificatiilor unui eveniment, iti aduce aproape o perspectiva mult mai larga si-ti regleaza dezechilibru creat de reactia emotionala, reactie rezultata din imbratisarea unui singur sens.
Stiu ca nu e usor, insa stii care e cel mai greu lucru dintre toate?
Cel mai greu lucru din toate este sa iti faci timp pentru tine, sa-ti descoperi jocul- unde optezi pentru o perceptie unilaterala, sa te dezveti de ce ai purtat ani de zile cu tine – povesti care te-au ranit si continua sa o faca, sa inveti noi moduri de a gandi si de a vedea lumea, adica sa cresti.
Pentru a trece la o etapa superioara de gandire si creatie – tipare/fractali care ne servesc in loc sa ne raneasca, avem nevoie din cand in cand sa ne dam cate un Reset Mental.
Aceasta este motivul pentru care am creat un grup pe facebook pentru cei care doresc sa exploreze mai mult aceste aspecte.
Te astept si pe tine in Reset Mental pentru a afla si alte informatii pe teme similare.